L’iceberg – odd and wicked. Recenzie despre schimbare.

 

A fost Festivalul filmului belgian francofon. 2 filme la care am ajuns: L’iceberg si HOP.

Film suprarealist, ironic, foooarte teatral, in care absurdul e la el acasa.

 Ipoteza: Fiona, mama, sotie, angajata la un fast-food, isi traieste viata ca  intr-o cutie de carton, in care nu te poti decat intoarce in cerc, perspectiva fiindu-ti data de 4 colturi- diferite, dar asemanatoare-  un Univers inchis si ermetic.

Intriga: Intamplarea (sau destinul, vom vedea) face ca intr-o seara sa ramana blocata in camera frigorifica. A doua zi, traumatizata si inghetata, fuge spre casa unde familia ei o ignora, neintrerupandu-si cursul obisnuit al diminetii. Stupefiata (caci ea este, in definitiv, singurul personaj uman  al povestirii, ceilalti fiind doar instrumente ale destinului ei), isi realizeaza insignificanta si se gandeste din ce in ce mai des la experienta traita, dezvoltand o legatura ciudata (obsesie) pentru frig si gheata. Pentru ca a fost una care a scos-o din rutina zilnica, soarta ei va fi fundamental schimbata, zguduindu-i din temelii dorintele si felul de a se percepe.

Piatra de hotar: Fiona hotaraste sa plece in cautarea unui iceberg, rupand astfel barierele traiului domestic. Devine scopul sau ultim, parasindu-si familia si ajungand intr-o mica comunitate de la malul marii. Aici, il intalneste pe Rene  , pe care il va face sa se indragosteasca de ea ( isi descopera, deci, latura feminina), si de care se va folosi pentru a ajunge la aisberg. Stupoarea: sotul sau descopera ca Fiona a fugit.  In acest punct, de schimbare, de minus, Julien se umanizeaza si pleaca in cautarea ei. Calatoresc pe mare, ca intr-un final Fiona sa ajunga la iceberg.

Punct culminant: Intr-o imagine profund revelatorie, pe de o parte, si comica, prin absurdul situatiei, pe de alta, Fiona se intinde pe aisbergul mult-dorit, in timp ce acesta se topeste incet ( efemeritatea inerenta a lucrurilor?), pana ce ajunge in apa. Dar este acolo! Imbratiseaza bucuria dorintei implinite.

Intr-un final, eroina este din nou alaturi de sotul ei, ramand la latitudinea imaginatiei noastre daca viata ei va fi sau nu aceeasi.

Filmul- o metafora mare. Sau un sir de metafore. Ce invatam noi de aici?

(cauza1-> efect1=cauza2->efect2=…..->efect n )  = destin?

O ecuatie cu nuante